Arhive etichetă:Promovare

TRECERE Aerul se face alb de atâta așteptare,Trec poștașii de nisip abătuți pe râuri reci,Nori de toamnă se destramă în aceeași depărtare Streașina se scurge-n picuri peste Raiurile seci. O să trec și prin biserici dacă plouă într-o partePe când iarna mai adoarme pe tablouri de verbină,Pe altarele de seară șuier’ îngerii departeȘi trec brume glaciareContinuă lectura „Doina Filip Pavel”

SEOLAN Motto:aș dori să mă topesc într-o lacrimă,și-n ea să-și oprească soarele razeleși să plâng la capătul luminii…(Emil Cioran) cum să-ți vorbesc despre ceea ce nu pot exprima/ despre ceea ce abia pot gândi / ce să spun despre ceea ce simt ce se petrece cu mine / când inima abia îți dă putere săContinuă lectura „Ioan Popoiu”

Așteptări Tu poți să stai de mână cu trecutul,la mine clipa este de-mprumut,trăiesc în datorii de la-nceput,sperând să-ți fur cu buzele sărutul. Când steaua mea, spre tine prea curată,deși tăcută, încă o ascult,că n-a ajuns la tine mai demult,îmi dojenesc secunda vinovată. Greșeli mai vechi clepsidra o răstoarnăiar timpul curge astăzi spre apus;eu mă întorcContinuă lectura „Radu Iorgulescu”

DOR DE PRIMAVARĂ Aștept ca să curgă verde crud,Și ramurile viu să înverzească,Din nou ciripit de păsări să aud,Raze de soare să strălucească. Când penelul din sufletul meu,Imi pictează amintiri de neuitat,Florile de măr apar instantaneu,Prin anotimpul ce-i neschimbat. Eu aș vrea să fiu un fir de iarbă,Ca să simt cum vântul mă alintă,Iubirea sufletulContinuă lectura „Elena Caseriu”

Ghiocelul De sub troiene tăcute se-nalță firul plăpând,Nu ca semn de sărbătoare, ci din iarnă evadând;Scoate fruntea către soare să-și arate rostul lui,Ca o pată de lumină pe obrazul câmpului.Ghiocelul, alb la față, nu zâmbește, nici nu plânge,Poartă-n cupa lui de gheață frigul care îl mai strânge;Știe parcă: orice rază tremură și se destramă,Și-n adânculContinuă lectura „Ioan Avram”

MAI SUS DE FLUTURI, ȘI MAI SUS DE VRĂBII Ca șoimul să scrutezi necunoscutul,Imensitatea marilor oceane,Nu mai căuta în lumea noastră scutulUnde se-ascund perfidele capcane. E-o lume strâmbă, cu cărări facile,E-o lume de mizerii și de riscuri,Încrede-te-n aripile-ți fragile,Desfă-ți-le… și zboară către piscuri. Țintește-n zbor spre coamele de munte,Mai sus de vrăbii… și mai susContinuă lectura „Alexandru Popa”

BOLNAV DE POEZIE De atâta poezie,M-am scrântit la scăfârlie,Văd absurd, şi văd enorm,Văd metafore, când dorm.Văd că-i rai în strai şi-n grai,Şi aramă în maramăVăd un ram în sfântul hramŞi o ţară în brăţară,Râu, în grâu şi râu în brâu,Şi un frâu în vechi desfrâu,Văd un urs în fin discursŞi o iadă în pleiadă,Multă urăContinuă lectura „Nică Janet”

Visând Cândva, am fost pădure, desculță printre vânturi,Vlăstarii fremătând sub boarea arzătoare,Copilul ploii aspre, pierdută printre gânduri,Cutreierând neantul la dulcea ta chemare. Pe poale purtam briza, în adierea frunzei,Sărutul serii, cald,  îmi mângâia mlădița,Sub arșița arzândă, purtată-n colțul buzei,Oceanele secate însuflețeau dorința. Nutrit-am, în tăcere, tăceri în mii de cânturi,În patru anotimpuri cu crengile-aplecate,Atâta dorContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

Ferestre suspendate între epoci. o lacrimă în praf omul e o lacrimă căzută în praf.din clipa în care se naște,poartă amestecul tainic al apeiși al pământului, al fragilitățiiși al greutății luminii.lacrima este dorul, mila, plânsul.,praful este uitarea, pulberea,din care s-a zămislit trupul.când cele două se întâlnesc,se naște lutul-chipul viu al omului. lutul nu este doarContinuă lectura „Nicolae Pitz”

Respir Lângă tine respir o nouă dimineațăCând luna adoarme și soarele prinde viață,Umerii moi mi-s îmbrăcați în voal de stele,Sclipirile de lună ard sub genele mele. Primesc clipa de vis cu ochi de tăcereÎnmugurită de dor și mângâiere,O sărut câteodat’ și mi-o prind la reverCa rază pe suflet, ca soare blând pe cer. Să respirContinuă lectura „Cornelia Gheorghe”