Arhive etichetă:Promovare

Prin sitele din conștiință Prin sitele din conștiință,Cerni tot nisipul de voință,Acoperi zile prefăcuteȘi spinii gândurilor mute. Albești cuvintele stinghere,Lași rozul viselor să spere,Îngemănezi culori potente,Țeși curcubeie inocente. Trezești toți mugurii iubirii,Îmbărbătezi ramul gândirii,Din florile târzii de șoapte,Crești fructe fragede de fapte. Pășești pe calea de lumină,Ții pleoapa inimii senină,Înveșmântezi tăceri în verde,Când roua dinContinuă lectura „Cristina Serghiescu”

Iarna nu abdică Privesc la geam cum iarna nu abdicăCu mâinile de gheață sapă-n vârsteIar primăverilor le este fricăDin prima tinerețe să mai guste. Pe drumuri oameni risipesc legendeIar moartea nu se culcă pe-o urecheDe-ar fi sfârșitul nostru la calendeNe-am agăța de suflete pereche. Și disperați ne căutăm azi drumulPoate căderea ne va fi izbândăSăContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”

IUBIREA NU MOARE Iubirea mea pentru tine,frumoasa mea floare aleasă,nu moare la lăsarea întunericului ;rămâne agățată de inima meaca o ispită ce mă ademeneștecu amăgitoarele ei șoapte. Convins că ea e leacul ce-mi alinăsuferințele singurătății,o chem pe lângă minenoapte de noapte. Dorul și iubirea nu au moarteși nu pot fi trecute în uitare,cel ce n-aContinuă lectura „Ion Sima Delagaleș”

Mamă Câți nori au curs prin ochiiÎntunecați de teamă,În pragul dimineții,Mi-e dor de tine, Mamă! De mâinile muncite,Ștergând sudoarea verii,Privirilor sleite,Tânjind răcoarea serii. Măicuța mea eternă,O candelă-n robie,Lumina mea din beznă,În nopți, la liturghie! Pe coastă, vântul iernii,Răzbate prin năframă,Departe-n umbra vremii,Te mai zăresc eu, Mamă! Bat clopote în ceață,Neostenită iarnă,Privirea, sloi de gheață,„MI-E DORContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

POEM PROVOCAT DE ELY IANCU Sunt regele câtorva pământuriȘi-a câtorva sute de poezii.Sunt regele atâtor vânturiCe m-au bătut prin zări pustii. De unde am primit atâta coroană?Din ierburi împletite și din flori.Sunt cavalerul fără prihanăDevenit rege muncind cu spor. De unde am mândrețea asta de tron?Din lutul pe care-l bătătoresc zilnic cu talpa piciorului.Majestatea SaContinuă lectura „Victor Sava”

EU NU SUNT IOV… Eu nu sunt Iov!…Încearcă-mă, Părinte,dar, rogu-Te,nu-mi da cât pot să duc!…Pe calea ce mi-ai scris-odinainte,pășesc cu greu…Pe unde să apuc,spre care semnsă îmi îndrept azi pașii?…Nu îl zăresc…și tare-am obosit,orbecăind, cătândprecum ocnașii,Lumina-Ți dinspre caream pornit…În orice semne-o piatră de-ncercare,din încercări mi-am făurit altar…Eu nu sunt Iov!……dar Îți cer îndurare,să nu-mi lașiContinuă lectura „Carpe Diem (Corina Tîrnăveanu)”

Ruine Pe zidurile mele prăfuiteA început să crească iarbă rea.Cu ghearele adânc în mine-nfipte,Un șoim țipă sinistru, jalea sa. Amurgu-mi face turnul, o nălucă,Care pierdută, cere milă-n cer.Ș-un dor nebun de tine mă apucăCând cărămida-mi cade din crenel. Iar râul, care-mi curge pe sub ziduri,Îmi sapă-n temelie șanț adâncȘi nu știu cât voi mai răzbateContinuă lectura „Petre Vatuiu”

Amnezie Încerc să-nvăț iar viața fără tine,ca un școlar în clasele primare,silabisind, pe vechi abecedare,cuvinte ce îmi par acum străine. Le învățasem într-o vreme bineși le știam chiar potrivi în fraze.Și-apoi…, te-am întâlnit pe tine!Privirile mi s-au schimbat în razeși inima-n clepsidră argintie,preaplină de speranță și iubire. Cuvintele ți le șopteam doar ție,de parcă pentruContinuă lectura „Silvana Toma”

MĂRȚIȘORCu două fire împletitetopim omăturile reciși dezarmăm oștiri de țurțuri,tăioase spade fără teci.Un fir e alb de ghiocel,în el am răsucit iubire,nădejde și un strop de cersă-i cerem iernii despărțire.Un fir e roșu sângeriu,jertfa adusă primăverii,pecetea buzelor de focpe anotimpul învierii.S-au întâlnit într-o legendă,au generat un univers,au dezghețat atâtea inimiși nici un crivăț nu le-aContinuă lectura „Ștefănescu Dorin”

Fereastra De ce numai noaptea îți place să scrii?Veioza e farul din zorii târzii,fereastra, tăcută și neagră, îți spunecă este portalul spre-afară, spre lume,o lume cu ochii albaștri, de cer,o lume de verde și-un cerc de misterde jur împrejur, ca un dans fermecat.Fereastra e-nchisă, un negru pătrat. Când ceasul va bate secunda tăcerii,rămâne în urmăContinuă lectura „Dumitru Vasile”