Aurel Chiorean

Nu tăcerea Nu, tăcerea nu-i lichidăca o vreme în hotar,urma ploilor-i aridăploaia, o minune …dar. Ploaia nu ne face riduri,nu-i nici fructdin miezul verii,apa ne sfinţeşte-n ziduri,în sărut infernulserii. Ea, atât, e destinare,doar căderea ei suspin,drumul ei o alergare,alergarea,vis străin.Plouă flăcările stinse,din amar, nisip,furtuni,sub potopuri ce-s trimise,graba , liniştea-n minuni. Plouă astăzi cu un mâine,cuContinuă lectura „Aurel Chiorean”

Ica Gărgălie

TOAMNA MEAA venit la mine toamna în veșmânt de vrăjitoareSă-mi înnobileze tâmpla cu reflexe argintiiȘi o rază de lumină printre iriși să-mi strecoareSă-nțeleg cu ochii minții taina harului din vii… A pictat cu aur merii ca prin sfintele altare,Pe covor de frunze moarte să îngenunchez păcatul,Și să trec apusul clipei granița dintre hotare,Dar s-ating cuContinuă lectura „Ica Gărgălie”

Nicoleta Lupu

E toamnă Foșnesc în toamnă frunzele cărunte,,, Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt”,Le prinde-n vuiet crângul într-un cânt,Târziul gând culcându-mi-l pe frunte, Îl prind în vis și-ncep a-l fredona,În glasul dezmierdării îl cufund,De-a  toamnei inimă să îl ascund,Când ramul desfrunzit l-o legăna. Pământul ud amorul ascunzând,Sub pași, călăul frunzelor pândește,Când vântul, fără milă, desfrunzește,Copaci…furiaContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

Gabriel Cristea

S-ascult cum ploaia te-nfrunzește Stau și privesc frunze vibrândca murmur de pian îndepărtatși fiecare clapă-mi parecă rezonează-n picăturile de ploaie fractalii izvoarelor pe geam,pe trupul tău rebelînfășurându-se pe mine;Nu, nu mai știu de plouă sau cântă un pian!Torentul mă cuprindeîncât, ca plumbul, pleoapele îmi cadîn lumea lui Morfeuși mă preling în tine noctilucentă senzație deContinuă lectura „Gabriel Cristea”

Gabriel Cristea

Pădurile îmi par a spune O, cerbule ce-mi rătăcești prin vis,Cu pasul tău lipsit de casă,La ora anotimpului proscris,Să te privesc flămând mă lasă! Mi-alunecă izvoarele de gândSpre lumi necunoscute iară;Și lunga sa penumbră pe pământRăsfiră crengi și mă-nfioară… A fost un cerb odată ca-n povești,Pădurile îmi par a spune;Mă zbat să-l știu, sub bolțileContinuă lectura „Gabriel Cristea”

Daniela Konovală

Sălcii Cât mi-erai de drag, parcă-ai fost un vis!Ca o dimineață peste un cais,Mi-ai trecut prin viață risipind parfumȘi-am plătit cu lacrimi trecerea-ți de fum. Astăzi te privesc fără tresărire,Nu-mi mai ești culoare pe câmpii aldine,Nu-mi mai ești minunea înflorită-n crâng,Ești un om pe cale coborând spre-amurg… Ziduri ostenite între noi vibrează,Aerul tomnatic se rarefiază,DinContinuă lectura „Daniela Konovală”

Dumitru Vasile

Norii Hai să scoatem iarăși arcul de la grindăȘi să-ntindem coarda până când vibrează!Mi-a călcat necazul pragul de la tindă,Pieptul îmi vuiește, pumnii se-ncleștează! Norii albi din vara ce-mi uimea privireaS-au cernit a moarte. Stoluri de cioroiSe întind ca râia și nemărginireaSe îneacă-n balta plină de noroi. Unde sunt bărboșii cu priviri de fulger,Umerii deContinuă lectura „Dumitru Vasile”

Angela Petre

Desfrunzirea Aleargă caii liberați de șei„Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt,”Înnebuniți de toamne, anii mei,Pun azi autografe pe cuvânt. În zdrențe colorate aiurindPădurea deasă se căznește-n ploi,Sepulcralele liniștii plângândPe goliciunea hăului din noi. Ca jertfă frunza cade-n calendarȘi mila mă cuprinde câte-un pic,Nepregătită mă găsește iar,Aș vrea să pot, dar nu mai fac nimic.Continuă lectura „Angela Petre”

Rony Eduard Codreanu

O poezie de factură suprarealistă DE VIOARĂ, CAD ȘI STELE De vreun dor îl împresoarădându-i pe dinafară spuma,omu-i stă serii vioarămânându-și cântecu-ntr-o stea,doar într-una să nu se prindă luna.Și o frământă-n cântec, o-nvioarăcu elixir de zei și ape vii,de care picior de stea n-a băut prin galaxii,până când o bagă-n boală.Și, nebună, din iubire,nemaipăsându-i deContinuă lectura „Rony Eduard Codreanu”

Nicoleta Lupu

Gândul Mi-e liniște în suflet și mi-e bine,Cad frunzele, valsând în vânt de toamnă,Din mijloc de furtună, pace vine,Nu-mi este frig și nici nu-mi este teamă, Și stropii reci mi-au incălzit obrajii,Iar luna mi se pare mai aproape,Cocori pe cerul cenușiu sunt pajii,Care de-urât îmi țin când mă trec ape… La miază-noapte-au adormit columnii,Când noapteaContinuă lectura „Nicoleta Lupu”