VALEA SĂRIILupoaica cu ochii de jad Ascultă iubito, ce tăcere coboarăDin munți prin cetina verde de brad.Un fior rece, un fum, o adiere de searăAmestecă gânduri cu mirosul de nard. Privește iubito, pe cer, ce minune astralăRăsare la nord printre nori cenușii .Privește iubito, e Steaua Polară,Te uită cum lunecă lin printre vii. Cum curgeContinuă lectura „Nely Vieru”
Arhive etichetă:Promovare
Lidia Zadeh
BUZE AMARE Din adâncuri de jos se ridicăValuri reci cât un munte de gheațăCu un fel de căință și fricăPeste chipuri uitate în ceață Pe această faleză de mareNumai vântul mai poate s-asculteCând ai buzele-atât de amareȘi ai tâmplele-atât de cărunte Cât mai trec prin nisip visătoareCât din soare-mi cad raze pe fruntePână norii le-ngroapăContinuă lectura „Lidia Zadeh”
Paul Andrei Rîpă
IL CASTAGNO Ho sentitoil richiamo del castagno.Mi sono avvicinato.Sulla sua cortecciail tempoha scritto la sua storia.Fra il suo verde intensomigliaia di boccioli accesimi incantano.Uno solosussura il mio nome.Guardandolo con attenzionemi sento attratto.Mi lascio andaresapendo che un domanisaro il fruttoche sfamerà la Terra.Che bellezza!Quali meravigliemi fa vivere l’universo! CASTANUL Am auzitchemarea castanului.M-am apropiat.Pe scoarța eivremea și-aContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”
Didi Grosu
Șoaptele toamnei Au dat în pârg iubirile din vară,Aprinse doruri pe drumuri de hotarÎși sting singurătatea prea amarăȘi-n tonuri aurii, un gând hoinar… Au pus poeții monopol pe-aramă,Pe frunza ruginită între file,Pe rubiniul poamei prins în ramă,Strivit pe buza fragedei copile. Am rămas cu burnița la munte,„PE CÂMP SINISTRE ȘOAPTE TREC PE VÂNT”Și vântul seContinuă lectura „Didi Grosu”
Viorel Birtu Pîrăianu
Umbre mă înconjuraseră orizonturileatunci am aprins spațiul să ard distanțeleaici timpul îmbătrânise prea devremediminețile risipiseră somnul greierilorcri-cri-cri, zi de zipicurau păienjeni pe ziddincolo de zid era alt zidlângă un lac în care se reflectau lebede albeardeau și mâinile conturând îngeri pe o petală de floaretăcerea se odihnea pe un pat de spital între două pleoapeuneoriContinuă lectura „Viorel Birtu Pîrăianu”
Eugenia Spătaru
SUFLET ÎNCERCAT Te zbați în neputință, suflet obosit,Și alergi fără încetare pe drum de gânduri vechiIar, bobul de credință ce nu te-a părăsit,Îl pui să încolțească în palmele perechi. Și cari pe spate veacuri, și neamuri, și blesteme,Și-al zilelor drumeag ce-n față se așterneȘi cari pe spate clipa ce-n veac o să te cheme,Când viața,Continuă lectura „Eugenia Spătaru”
Marin Rada
FRUNZE Sunt o frunzădesprinsă din ram,iubesc degetele ploii,firul de iarbăși foșnetulpe care încă-l mai am. Pata de sângecare se scurgepe nervurile meledin cer,adulmecă somnul,hotarele,nebănuitul mister… Voi ruga vântul să mă poartepână mâine-n zenit,să respir împreună cu ploaiaparfumul cerului înflorit… Sunt o frunzăca o șoaptă a vântuluiprintre alte șoaptefără sfârșit… Redactor: Relu Popescu Redactor șef: IonuțContinuă lectura „Marin Rada”
Ana Cris
Rugăciune către Maica Domnului A Sfintei Treimi Împărăteasă,rodirea pomului vieții aleasă,izvorul iubirii pe-acest plai cărunt,fântâna apei vii care ne ești cuvânt,dă-ne, Maica noastră, liniște și harcu Cel poposit la preasfânt hotar!Cerul și pământul ne fie cetate,brațele-nălțate – scut de bunătate,ochiul nemuririi, cu lacrimi curate!Ție, mielușeaua zâmbetului vieții,ne-nchinăm cu magii, sfinții și profeții,la a Ta icoanăContinuă lectura „Ana Cris”
Cristina Serghiescu
Simțiri Citeşte-mă cu ochii nerăbdării,Alege doar cuvintele rotunde,Pe fila galbenă a aşteptării,Mai risipeşte ploile fecunde… Adună-mă în pumnul fericirii,S-ascult cum strigă roua de fiori,Ascunde-mă prin pânzele iubirii,Albeşte-mă în seve de culori… Răsfiră-mă prin ierburi de-ntrebări,Să simt cum strigă rădăcini în gând,Prin vise, pietruieşte noi cărări,S-apăs călcâiul de simţiri flămând… Presară-mi într-o palmă roi de stele,ÎnContinuă lectura „Cristina Serghiescu”
Silvana Toma
Mai lasă-mi, Doamne, Mi-e ceață-n gânduri, și în suflet, frig.Aș vrea să-mi ridic ochii și să strig:mai lasă-mi, Doamne, timp, la piept să strângcopacii care, goi de frunze, plâng,mai lasă-mă, o vreme, să nu știucă s-a făcut, deodată, prea târziu,și-n noaptea ce se lasă pe pământ,pulsând ușor, sub umărul meu stâng,îmi sapă viața timpuriu mormânt!Continuă lectura „Silvana Toma”
