Ecoul gândului, devine un freamăt care se zbate la porţile timpului şi nu este decât sterilul atâtor arderi interioare care au mizat pe carenţele eului meu, înlesnind căderile abisale în această desluşire a fiinţei mereu zbuciumată, aflată într-o continuă căutare a sinelui. Mai mult de atât nu vrei, nu poţi… dar teama îţi aduce noapteaContinuă lectura „Stela Cheregi”
Arhive etichetă:Promovare
Camelia Marin
CÂNTEC PENTRU DOI O să te-nşel.Măine, cu vântulCu care voi fugi, de mână,În altă ziCu toți copaciiMă voi iubi – o sāptămână… Te voi uita într-o odaieÎnchisă,Ca pe-o nonculoare,Si-o să te-ncui în cifra nouăAtunci când doi prea mult mă doare… Şi o să plec,Să nu m-aştepți.Nu mai e cale de întors,Doar ramele de pe perețiŞi-orContinuă lectura „Camelia Marin”
Relu Popescu (Viorel Poenaru)
1)Nu privi de sus pe nimeni niciodată, fiindcă nu știi cât de inobservabil ai putea deveni. 2)Caracterul oamenilor este asemănător cu hârtia. Nu toată este la fel: una este pergament, iar alta este hârtie igienică. 3)Timpul aduce cu sine uitarea…dar adeseori vom retrăi amintirile timpului trecut. 4)Cuvintele sunt îndoielnice, doar faptele elimină orice suspiciune. 5)Umpleți-vă viața cu ceea ceContinuă lectura „Relu Popescu (Viorel Poenaru)”
Iancu Cătălin
Să mă ierți… Tu să mă ierți chiar dacă te mai doareCuvântul așteptat și nerostit,Te-am osândit la toamne fără soareDoar pentru vina de-a mă fi iubit. Tu să mă ierți că am fugit departe,Că ți-am răpit apusuri sângerii,Tu ți-ai pictat povestea într-o carteȘi ți-ai cântat durerea-n poezii. Tu să mă ierți că ți-am pătruns înContinuă lectura „Iancu Cătălin”
Constantin Mosor
SUFLETUL NU MINTE Eu scriu așa cum sufletul îmi zice.El e acela care-mi dă poruncă,Cu glas domol: „Te rog frumos, amice,Azi, să mă ierți că, iar te pun la muncă”! Ce zice el e sfânt, întotdeauna!Nu îndrăznesc să-i trec pe dinainte,Sau să-i întorc o vorbă, măcar una!Vorbele lui sunt miezuri de cuvinte. Sufletul mi-e prietenContinuă lectura „Constantin Mosor”
Cristina Pasca
Zădărnicie E așa de toamnă în sufletul meu tânăr,Când toate mi se duc spre asfințit…Obosite frunze anii-mi port pe umărȘi fiecare zi apune în Zenit… E așa de ceață-n visul meu de-o vară,Culorile, de vii, încet se sting…Lăstunii triști povara vieții îmi cară,Poveștile crescute-n sorții ring… E așa de frig în vara cu arșițăȘi surdeContinuă lectura „Cristina Pasca”
Didi Grosu
Capriciile toamnei În rafale furtuna coroana-mi îndoaie,Fulgere despică-n întuneric șuvoaie,Trosnește ramul în tunet, frunza mi-o-nfioarăȘi mut își plânge-un greier vara, la vioară! Doar ieri călcam pe iarba, crudă ca-n primăvară,Pe câmpul înverzit sub arșița din varăȚârâiau sub stele ecouri din concert,Arcuș pe-o semilună, rămas astăzi inert! Capriciile toamnei, vărsate în puhoaieSe risipesc cu norii șiContinuă lectura „Didi Grosu”
Elena Coca Mahalu
Șoaptele toamnei ,,PE CÂMP SINISTRE ȘOAPTE TREC PE VÂNT”,Toamna coboară încet pe pământ,C-un geamăt se stinge verdele crudȘi cade rănită, frunza de dud… Pădurea țese covor arămiuȘi dulci adieri răsună pustiu,Tăceri, regrete și doruri cuprindAle inimii zbateri, dojenind. Și plouă mărunt pe umerii reciAi toamnei târzii, cu plânse poteci,Cad umbre-n amurg, pe pale de vântCândContinuă lectura „Elena Coca Mahalu”
Violeta Sabina Lazăr
Ecouri de lumină și tăcere Ești lumina lunii care-mi alină nopțile cele mai întunecate, o stea călăuzitoare pe cerul neliniștit al sufletului meu. În prezența ta, mă simt ca o frunză purtată de vântul toamnei, dansând liberă în spațiul dintre vis și realitate. Îmi ești atât de necesar cum e aerul munților pentru un călătorContinuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”
Victor Sava
FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU HOMINIDUL Când căutamveriga lipsă a omului,m-am întâlnit cu hominidul.Salut, hominidule! i-am spus.Salut, homosapiensule! mi-a zis el.Caut o verigă lipsă, i-am spus, hominidule,uite-așa și așa,uite ce se vorbește.Caut-o mult și bine, a zis hominidul,pentru că așa ceva nu există.Dacă există,există undeva-n cer.Deci tu susții că nu te tragi din maimuță…Absolut, nu! DeContinuă lectura „Victor Sava”
Zbor spre înălțimi 