Mai presus de cuvânt Mai presus de cuvânt,Nu-i cel care faceDin vorbe o lanceSau un stilet,Nu-i cel ce despicăUn pas de furnică,Să pară ascet,Nu-i cel ce înșirăCoperți de porfirăPe pagini prea goale,Nici cel ce-i atentLa paiul stridentDe sub pleoapele tale. Mai presus de cuvântE cel ce destramă,Un munte de teamăȘi seamănă viseȘi sfarmă cu daltaCuvântului,Continuă lectura „Mirela Butacu”
Arhive etichetă:Promovare
Iancu Cătălin
Ne-om revedea… Iubirea noastră este în impas,Nici eu, nici tu nu facem niciun pasNici înainte dar nici înapoi,Pădure cu copacii triști și goi,Un lac fără de lebede și nuferi,Nu vrei să sufăr, eu nu vreau să suferi,Sfârșitul pare că-i inevitabilIar viitorul este improbabil.Povestea noastră este spre final,Îmi ești regina ultimului bal,Nu știu dacă o săContinuă lectura „Iancu Cătălin”
Violeta Sabina Lazăr
Grădina tainică a sufletului nemuritor Sufletul, această grădină ascunsă a ființei noastre, este un spațiu sacru în care cresc atât florile speranței, cât și semințele temerilor. Fiecare gând, fiecare emoție și fiecare intenție pe care o purtăm este ca o adiere de vânt care poate hrăni sau distruge ceea ce crește acolo. Așa cum grădinarulContinuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”
Georgeta Rada
UMBRA TATEI ÎN POEME Tata, când a fost să moară,Că doar moartea nu murise,N-a știut cât o să doarăDin poemele-mi nescrise. Se-ntorcea în veșnicie,Casa lui cea bătrânescă,Și-mi lăsase taina mie,În cuvânt să veșnicească. Era toată despre ValeaMotrului, curgea pe vad,Cum din fluier curge jaleaStelelor, din cer când cad Și le-acoperă uitarea,Parcă le-a-nghițit pământul…Steaua lui, necăzătoareaCandeliContinuă lectura „Georgeta Rada”
Ion Sima Delagaleș
Speranță și vis Am să rog sufletul tău neprihănitsă stea lângă mineun număr cât mai mare de ani,să-mi sprijine firava tulpinăînrădăcinatăîntr-un ne-am străbunde țărani. Am să rog sufletul tău curatsă-mi limpezească privireadin golul ochiului meuniciodată închis,să-mi fie alături izvor și piatrăsub talpa mea roasă,să nu mă răstoarne furtunasau să fiu de uitare ucis. Am săContinuă lectura „Ion Sima Delagaleș”
Gabriel Feresuaru
Confesiune Îmbrățișările, aceste acoladeCe dau căldură clipei ce trăimSe lasă zămislite în arcadeCând fără de opreliște iubim… Sărutul, pecete pe clipaChemărilor primordialeȘi dragostea, da! Dragostea, risipaTrăirilor de fericire și de jale… Și-apoi iubirea pură, absolutăNădăjduind chemări patriarhaleO simfonie parcă-n timp pierdutăIubire-n brațele Măriei tale… E greu de definit adânculIubirilor de altădatăNe mai rămîne numai cântulCândContinuă lectura „Gabriel Feresuaru”
George Istrate
REFLECȚIE Murim în fiecare zi puțin câte puținȘi-n urma noastră, alții, să ne-nlocuiască, vinSosim de nu știu unde c-o zbatere și-un țipătȘi ne-ndreptăm spre ceruri c-un spasm și c-un răsuflet. Căci moartea e înscrisă în fiecare clipăDe când venim pe lume pe-a timpului aripă,Iar între ea și viață este o luptă-a sorțiiPentru cedarea clipei deContinuă lectura „George Istrate”
Ana Cris
Poveste din amurg Cu tine mă așez către apus.Prezența ta-n fuior, dulce lumină,molatic se preschimbă în râvnita tihnă,fluid de sânge cald și nesupus,descătușat fior fără de vinăsă-și țeasă nevăzuta rădăcină. Prin tine astăzi se dezmărgini altar.Noi suntem sevele aduse din vecie,purtându-și rod hotar după hotar,nori rubinii să cânte-n armonie. Făptura lumii-ntreagă, strai întunecat,așază leagăn zboruluiContinuă lectura „Ana Cris”
Paul Andrei Rîpă
IL FICO- C’è un frutto prelibato,che ha rinchiusosotto la sua buccia violaceatutta la dolcezza di questo mondo.In esso palpitaun cuore amorevole, pronto a sfamarele anime povere e ingenuealla ricercadell’amore infinito.Quel frutto violaceo,prelibato,che cresce anche nelle terre più aridedi questo mondo,è il divino fico. Smochinul Este un fruct escuisitcare a închissub coaja ei violaceetoată dulceața acestei lumi.ÎnContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”
Gabriel Cristea
De parcă se răscoală-n cer frunzișuri Se-aude-un tropot de copite tot venind;Și din zenitul clar un punct se vede;Fărâme de azur prind forme de argint;Poiana-și unduiește coama verde. Ca niște lovituri de tobă se ascutRăscolitoare valuri și îmi pareCă se frământă-un iaz pe fildeși de mamut;Și tropotul se simte tot mai tare! Înfricoșatele coroane vălurescDeContinuă lectura „Gabriel Cristea”
