Vis de dor
Când noaptea îți sărută ochii,
Sub pleoape vreau să mă strecor
Și-n verdele ce-mi fură visul,
Să las o lacrimă de dor.
Apoi, în gândurile tale,
Să hoinăresc întreaga noapte
Iar sufletul să îmi culeagă,
Din visul tău, tăcute șoapte
Cu care-apoi să țes povestea,
Fără-nceput, dar cu sfârșit,
A unui vis născut din dor
Și în iubire plămădit.
Pecete de sărut să pun,
Peste-amintiri de mult trecute
Când tristă voi citi finalul,
Unei povești neîncepute!
Anca Man
Teiuș
Zbor spre înălțimi 