Conduraru Ioana

Nostalgia dimineții

Soarele acum se-nalță,
Mai timid, mai supărat!
Toamna cu -a ei aroganță
Zilele le-a tot scurtat,

Iar din frumusețea verii,
Au rămas petale triste
Pe cărările visării
Și suspină în batiste.

Gust cafeua surâzând.
Schimbătoare este vremea,
Îmi repet tacit în gând!
Și-mi răspunde doar tăcerea.

E un vers, o poezie
Toamna ce se vrea iubită,
Sau e -o dulce simfonie
Cântată de o lăută?

Las secundele să treacă.
Aș putea să mă opun?
Nicidecum, și pun în teacă,
Dorul ce-aleargă nebun.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: