Mai e puţin
*
de Anatol Covalli
*
Mai e puţin… Şi-aş vrea să sorb puteri
din toamne, primăveri sau blânde veri,
nu doar din iarnă,
care să stea sub al uitării zid,
să nu mai fie-n stare să tot cearnă
omăt stupid.
*
Vreau să colind din nou prin codrii mei
ca să culeg brânduşe, ghiocei,
iar în grădină
s-adorm pe iarba de un verde crud
visând că sunt un bulgăr de lumină
de rouă ud.
*
Doresc să mângâi lanurile-n pârg
care foşnesc de-al vieţii mele sârg
ce-a vrut recoltă
cum n-a mai fost nicicând pe-acest pământ,
vreau să cioplesc pe-a împlinirii boltă
un zâmbet sfânt.
*
Şi-n anii cu trei anotimpuri, sper
să nu mă rătăcesc în efemer,
iar noua viaţă,
chiar scurtă, să-aibă rod cât mai bogat,
să pot să râd că nu mă mai îngheaţă
gerul turbat.
