Doina Botusan

Azi implor dumnezeirea să amâne desfrunzirea…
Versuri Doina Botusan

Nu-mi pasă dacă a venit toamna verdele să-mi fure, o primesc de bună voie, eu de ploi aveam nevoie să-nverzesc altă pădure.
Cea de-acum a-ngălbenit etalandu-și frunzele într-un tablou impresionist,colorat avangardist, desfătându-mi muzele.

Că vara s-a sfârșit nu-mi pasă, în mine-i vară permanent, beau nectarul strâns în vii și conjug verbul,,a fi” numai la timpul prezent.
Eu norii i-am răstignit, nu mai vreau să urc golgote, strugurilor le-am stors vinul, cu el să-mi îmbăt destinul, sângele sa clocotească iarăși liber prin aorte.

Toamnei să-i sting din coșmar, deschid cerului o poartă, implorând dumnezeirea, să amâne desfrunzirea,sa nu-i transforme frumusețea din nou în,, natură moartă „.
O feresc de avatar,ținând brumele la ușă, să nu pice până când, mai purpurie ca oricând pasarea,, Phoenix”va renaște parfumată iar din propria-i cenușă.

Și dacă toamna o sa plece totuși, și n-o să pot să-i curm menirea, o las drumul să-și urmeze,
alte zări să coloreze,braț la braț cu nemurirea.
Voi evada într-un ținut cu lotusi,înfloriti la malul mării, deși știu ca o să-mi fie dor, de minunatul ei decor,și n-am să pot în veci s-o dau uitării.

Acuma am nevoie de repaos,vântului i-am pus cătușe,liniștea să mă cuprindă,să-i văd chipul în oglindă,scăldat in melancolii apuse.
Pact am incheiat cu Chronos să-mi acorde privilegii, ceasurile să oprească, dansul morții să-l sfârșească declarând definitiv iarna,, în afara legii”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: