Eugenia Mihu

ÎNCURCĂTURI DE TOAMNĂ
Mihu Eugenia

Îndărătul casei mele o bicisnică de cioară
S-a-ncurcat în anotimpuri, și îmi spune,-a câta oară?
Că e primăvară-n lume. Taci, nebuno, cată-ți treaba
Și nu croncăni atâta, că mă croncănești degeaba.

Uite colo, sus pe dealuri, uită-te pe coama culmii
Cum se dezgolesc gorunii și își pleacă fruntea, ulmii,
Vezi în jurul tău că-s coapte mere și gutui și struguri?
Vezi că nu sunt viorele și că nu-s pe ramuri muguri?

Știu, ești tare înțeleaptă, dar nu vezi? noaptea-i mai lungă
Și ciobanii se întoarnă cu oițele la strungă,
Veverița-și pregătește adăpost pentru iernare,
Iar un urs, din buza râpei, se gândește la mâncare

Și ar vrea să dea o raită, să mai fure ceva dulce
Până ce nu pică neaua, când se duce să se culce.
Iar cocorii și ereții, berzele și pelicani
Ne privesc, complici, din ceruri, cum o fac de mii de ani.

Dar privește-mi, cioară, părul, ochii, ridul de pe față
Și măsoară,-n milimetri, capătul micuț de ață
Ce mi-a mai rămas din viață. Spune-mi tu, e primăvară,
Sau e toamnă către iarnă? Este zbor, sau e povară?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: