Carcasă crăiască
Porți codri-n plete ca pe o carcasă
de-aramă, putrezită în lumină,
de-aceea,-n toamna asta ești frumoasă
și-n trupul meu cobori ca o regină.
Se-aude bruma viscolind încet
din nordul ireal ca o poveste,
dar te-nvelesc în spume de penet
și în ograda noastră vară este.
Tu ești fecioara clasicei zăpezi
pe care n-o topește niciun soare,
de-aceea zbiară-n tine mii de iezi
și alabastru-ți în poeme-mi sare.
Carcasa toamnei, pură diademă
pe care-o porți acum. pe cap, regește,
este, desigur, tragica mea stemă
în care mai respir pe românește.
06.09.1984.
Drepturi de autor
Ion Iancu Lefter.
Zbor spre înălțimi 