O lacrimã
O lăcrimioarã purã ca lumina ,
a rãsãrit in curte lângã fântâna mea.
Eu m-am sfiit sã o ating cu mâna,
încet, încet s-a ofilit cândva.
Te-am cãutat cu sufletul în jur,
deși știam cã ești plecat în zãri cu ceațã.
Apoi din albul lãcrimioarei pur,
a curs o lacrimã rãzleațã.
Prima floare ce rãsãrea în curte,
sau prima care înflorea în glastrã.
Mi-o aduceai cu drag din cele multe,
eu te priveam zâmbind de la fereastă.
O lacrimioarã a simțit și ea,
tristetea amarã din sufletul meu.
Albã si purã ca un fulg de nea,
de tine îmi va aminti mereu!
Zbor spre înălțimi 