Bobi de ploaie
Ți s-a pulverizat lumina-n plete
ca un puhoi de miere și de vin,
mă scald, în pielea ta, ca-ntr-o copaie
de lut și crengi amirosind a crin.
E soarele-n zenit un măr domnesc
și zarea-i o ruină ce-o să cadă
în spațiu-n care supraviețuiesc
acoperit de-a Timpului cascadă.
Nu pot să ies din porii tăi, adio
lumin-a verii pustiită-n ramuri,
armura ta de raze-oi mai simți-o
în fulgii care mi-or suna la geamuri
și-un sunet parfumat, de clopoței,
mi-or aminti că respirăm în iarnă
și eu, pierdut de tot, în rana ei,
voi implora în uret să mă cearnă.
10.09.1984.
Drepturi de autor:
Ion Iancu Lefter.
Zbor spre înălțimi 