Eduard Bucium

Clipa de noroc

Erai în rochie de foc
În noaptea de tăciune
Iar eu, o clipă de noroc
Cerând cu rugăciune

Asupra gurii tale drept
De fluture pe floare,
Tu mi-ai făcut un semn s-aştept
Alt răsărit de soare.

Dar mâna ta, când m-ai împins
Părea cu îndoială
Şi-n palme mâna ţi-am cuprins,
Dorinţă cu sfială.

În piept la mine se-mpleteau,
Tu-nţelegeai și ochii,
De ochii mei lipiţi, râdeau,
Iar roşul lungii rochii.

Făcuse trupul tău de jar
Şi flăcări m-au cuprins,
Şi aş fi ars cu totul, dar,
Brusc, m-am trezit din vis…

Stătea-ntre noi un fel de gard
Eu noapte şi tu foc…
Revino-n visu-n care ard
Cu clipa de noroc…
19 septembrie 2020

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: