Daniela Konovală

În șoptiri de liliac

Ochii mei tristeți doboară în senin de anotimp
Umbra genelor adună peste lacrima sclipind
Pe obraji… purtând seranța, ochii mei te cheamă iar
Să-mi fii mângâiere-n toamna ce-a uitat că nu-i florar.

Ochii mei adună vise din căderile de ploi,
La răspântii interzise cresc idile pentru doi
Autori de fericire, prinși în glezna ăstui veac
Unde ochii-s zări clipire în șoptiri de liliac.

Ochi în ochi și rană-n rană ne-nsoțim pe drum de cer
Și-om fi plăsmuiri de seară într-al lumii ochi stingher.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: