În șoptiri de liliac
Ochii mei tristeți doboară în senin de anotimp
Umbra genelor adună peste lacrima sclipind
Pe obraji… purtând seranța, ochii mei te cheamă iar
Să-mi fii mângâiere-n toamna ce-a uitat că nu-i florar.
Ochii mei adună vise din căderile de ploi,
La răspântii interzise cresc idile pentru doi
Autori de fericire, prinși în glezna ăstui veac
Unde ochii-s zări clipire în șoptiri de liliac.
Ochi în ochi și rană-n rană ne-nsoțim pe drum de cer
Și-om fi plăsmuiri de seară într-al lumii ochi stingher.
Zbor spre înălțimi 