Gabriela Ryelle Panait

Ochii minții

Te-am regãsit în ochiul minții mele,
Cascade de lumini plângeau din cer…
Speranțelor le fãuream atele
Simțind în mine timpul prizonier.

Erai prezent în orice adiere
Ca un parfum ispititor şi greu,
Simțeam pe brațe luna cum te cere
Cum mã pierdeam în lipsa ta mereu.

Tot mai prezent în zilele-nsetate
Mi te nãşteai din gânduri şi idei,
În irisul arzând pe jumãtate…
Îmi înfloreau pe tâmple ghiocei.

Lãsând lumina soarelui sã cadã
Ca o perdea pe timpul ce-a rãmas,
Îmi apãreai în suflet o cascadã
Curgând în pieptul meu ca într-un vas!

Un vis plângea, o clipã de iubire
Şi gândul mã pierdea ca un haiduc…
Înveşmântați în dulcea amintire
Ne risipeam ca frunzele de nuc!

Sub geana clarã fãrã de regrete,
Priveam cum anii noştri se tot duc!