Cristea Flori

DIN POTOP DE PIRAMIDE

Corzi se rup și drumuri pier între dune mișcătoare,
Eu mai caut încă oaza ce îmi ești de-o vreme-ncoace,
Sunt Morgana exilată într-un trup carnal de fată,
Peregrin sub jarul lunii visurile încă-și coace.

Mă-nfășor în așteptare, în nisipul din clepsidră,
E potop de piramide în poemul tău, iubite,
Faraoni pe cai de luptă mă îmbie, fug în ceață,
Legământul, brâu, mă-ncinge, să rămân a ta, Mărite!

Apă n-am, tu îmi ești sete, potolindu-mă-vei, oare?
Caravane de cămile despletesc în zare funii,
Sub un cer de scame albe, ard și aripile orei,
Clandestin, eu trec hotarul și mă pierd în ochiul lunii.

De mă vei găsi, Mărite, voi fi za pe-un lanț de lemn
Porții spre nemărginire, să te las, ales, să treci,
Voi fi umbra mâinii drepte și din azimi, voi fi sarea,
Voi fi inimii-ți cătușa, pleacă, de mai poți să pleci!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: