Între zbor de conjunctură și un cer de circumstanță
Ce potop de acuarele zdrențuite se agață,
Între zbor de conjunctură și un cer de circumstanță!
Cum se-adună în castane, guguloi, mieriul toamnei,
Și ce nori cu ploaia-n gură, pe acoperișul Doamnei!
Scâlciate frunze ude mor de frig și mor uitate,
Nici un clopot de aramă, cum firesc ar fi, nu bate,
Într-un parc pe care urbea l-a închis printr-un decret,
Vântul gri și ploaia sură se cunună în secret.
Încă mai aștept să vină un mărfar cu zile bune,
Pe adresa mea cea veche, dar rămas fără cărbune,
Stă fochistul rezemat, cu-o lulea în colțul gurii,
Ce spuneam de zbor? Doar el se închină conjuncturii?
- Oct. 2020
