Flori Cristea

Între zbor de conjunctură și un cer de circumstanță

Ce potop de acuarele zdrențuite se agață,
Între zbor de conjunctură și un cer de circumstanță!
Cum se-adună în castane, guguloi, mieriul toamnei,
Și ce nori cu ploaia-n gură, pe acoperișul Doamnei!

Scâlciate frunze ude mor de frig și mor uitate,
Nici un clopot de aramă, cum firesc ar fi, nu bate,
Într-un parc pe care urbea l-a închis printr-un decret,
Vântul gri și ploaia sură se cunună în secret.

Încă mai aștept să vină un mărfar cu zile bune,
Pe adresa mea cea veche, dar rămas fără cărbune,
Stă fochistul rezemat, cu-o lulea în colțul gurii,
Ce spuneam de zbor? Doar el se închină conjuncturii?

  1. Oct. 2020

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: