T E S T A M E N T
n-am strâns averi copile,nu m-a lăsat decența
slugă la ban, n-am fost,asta îmi mai lipsea
îmi fac doar testamentul,nu a venit scadența
însă , nu poți să știi când ața va ceda
iți las aici ce am scris,are și conotații
am pus tot într-o carte,să ai grija de ea
s-o lași la rândul tău,la alte generații
veni-va timpul ei când toți s-or înfrupta
până atunci copile,de vrei s-o răsfoiești
când n-oi mai fi,dacă te-apucă dorul
de înțelegi esența nu vreu să te pripești
privește-n jurul tău,să poți „târî piciorul”
când lanul de porumb nu-i va mai fi câmpiei,
pădure peste munți nu găsești nici uscată
să știi că a venit, și-i timpul poeziei
filă cu filă atunci, „e cartea devorată”
în lipsă de coceni,și-o altfel de hârtie
scremând pe vine tot,amarul și durerea
vor mai citi-n plictis, câte o poezie
dar „ștersul”, in final, va fi toată plăcerea
