Daniela Konovală

Fă-mă ochi de lună nouă…
autor: Daniela Konovală

Toamnă, ce-ai avut cu roua de-o prefaci în abur gri,
Ce-ai avut cu-albastra zare de-o întuneci zi de zi?
Ce-au greșit în lume oare sufletele ce-aduc tril
De le strângi în stoluri triste pribegia suferind?

Toamnă, ce-au greșit copacii să-i condamni la dezgoliri
Brațe nude, desfrunzite, către ceruri răsucind,
De ce, Toamnă, aripi calde rupi din viață, fără rost…
Vrei să-ți coși pe ie fluturi pentru zilele din post?!

Spune-mi Toamnă ci-n te mână să-mi fii scrânșet de oțel,
Ce dureri îți mug în coastă de mă biciui cu blestem?
Cine inima ți-o seacă și ți-o umple cu pelin?!
Spune-mi Toamnă numai mie și-ți dau cântec, să te-alin!

Am să-ți pun călcâiul aspru într-o candelă cu mir
Și-am să-ți iau năframă nouă din șuvițe de cașmir,
Ți-oi aduce flori de noapte și-un safir într-un inel
Să-mi fii soață-n ploi zăludă dănțuind prin efemer.

Și când toate or fi gata, primenite-n ceas de ger
Fă-mă ochi de lună nouă și opaiț… pentru cer!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: