Colind fără colindători
A-nflorit din nou zăpada amintirilor frumoase,
Și-acum ning de printre gene, nestemate fermecate.
Și-unde cad, pe loc se naște un sătuc cu case joase,
Într-o iarnă de poveste, cu sclipiri de diamante.
Ger și noapte. Cer albastru plin de stele. Lună plină.
Peste tot sătucul însă-i, poleială de lumină.
Doar din când în când mai ning diamante din vreun pom.
Pe poteca troienită nu-i țipenie de om.
Larma s-a mutat în case. La ferestre, de pe-acum,
Stau copii scrutând în noapte și-asteptând pe Moș Ajun.
E trăistuța pregătită. Cizmulițele-s în tindă.
Dimineața doar să vină și-au zbughit-o în colindă.
Că de-atâta bucurie, nu le-ar mai ajunge satul
Când, în cete mici pe stradă vor porni cu colindatul.
Și la fiece căsuță colindând cu Leru-i Ler
Vor deschide o portiță luminată către cer.
Binecuvântează, Doamne, înc-o dată al meu sat
Pe-așa vremi nelegiuite, fără nici un Dumnezeu,
Și mă fă copil de-o șchioapă care pleacă-n colindat,
Lângă alți copii de-o șchioapă reîntorși în satul meu.
…Dă-ne, Doamne, înc-o viață , numai cât o nemurire.
Dar croiește-i astfel drumul, s-o trăim doar în iubire.
m.a. 25.11. 2020.Northampton
autor Maria Poiană
coordonator Flori Cristea
grup Zbor spre Înălțimi
