Maria Poiană

Colind fără colindători

A-nflorit din nou zăpada amintirilor frumoase,
Și-acum ning de printre gene, nestemate fermecate.
Și-unde cad, pe loc se naște un sătuc cu case joase,
Într-o iarnă de poveste, cu sclipiri de diamante.

Ger și noapte. Cer albastru plin de stele. Lună plină.
Peste tot sătucul însă-i, poleială de lumină.
Doar din când în când mai ning diamante din vreun pom.
Pe poteca troienită nu-i țipenie de om.

Larma s-a mutat în case. La ferestre, de pe-acum,
Stau copii scrutând în noapte și-asteptând pe Moș Ajun.
E trăistuța pregătită. Cizmulițele-s în tindă.
Dimineața doar să vină și-au zbughit-o în colindă.

Că de-atâta bucurie, nu le-ar mai ajunge satul
Când, în cete mici pe stradă vor porni cu colindatul.
Și la fiece căsuță colindând cu Leru-i Ler
Vor deschide o portiță luminată către cer.

Binecuvântează, Doamne, înc-o dată al meu sat
Pe-așa vremi nelegiuite, fără nici un Dumnezeu,
Și mă fă copil de-o șchioapă care pleacă-n colindat,
Lângă alți copii de-o șchioapă reîntorși în satul meu.

…Dă-ne, Doamne, înc-o viață , numai cât o nemurire.
Dar croiește-i astfel drumul, s-o trăim doar în iubire.

m.a. 25.11. 2020.Northampton
autor Maria Poiană
coordonator Flori Cristea
grup Zbor spre Înălțimi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: