IMAGINI ȘI ÎNCHIPUIRI ALBE
va exista mereu o iarnă
cu cioburi murdare de ceață,
cu vitralii peste care cad
sunete de albastru,
cu cântece ale sonatei lunii
în mâini înghețate,
cu spații de negru transparent
prin care
pătrunde mereu timpul alb
pentru fiecare iarnă,
există un punct vernal
care desenează muguri proiectați
în frica
frivolă de anotimpul ultim
când ninge în absențele secundelor
pătate de colb,
mă întreb
cum suportă cerul
ora fixă a aripilor
ce bat lângă cuiburi de pământ,
cum se cern fulgii de nea
prin sita cireșilor în floare
ți-ai imaginat cum ar curge
viața printr-o clepsidra imaculată de nisip?
sau,
cum ar fi hibernarea într-o umbră de soare
ce nu se trezește din reverie?
ți-ai imaginat vreodata că
în expectativa ce culege toamne,
vor pluti mereu aripi de fluturi
peste florile de gheață
ce nu înzăpezesc ?
va exista mereu o iarnă…
aprinde felinarul din realitatea ce-ți ninge mereu a lumină!
02 decembrie 2020
