Ana Văcărășu

DE UNDE VII?

Din care univers, tu, oare-ai apărut,
Ce stele s-au jertfit spre-a-ți zămisli cuvântul,
Din care-ndepărtat tărâm necunoscut
Te-ai coborât să-mi luminezi pământul?

Sub pasul tău, în zori, cărările suspină,
Scâncește iarba când talpa ți-o sărută,
Și-n aerul din jur te-nvăluie-o lumină,
Ca într-un semn de recunoaștere tăcută.

Și mă privesc prin ea: atât de ne-nsemnată
Încât m-aș pierde prin nisipul din cărare.
Nici n-aș mai respira, de teama că deodată
Aș dispărea și eu prin propria-mi suflare.

Mă-ntreb cum aș putea, pe țărmul mării tale
Să-mi desenez cumva dorințele-ntomnate,
Cum aș putea, pe-ascuns să ți le-aștern în cale,
Când ceru-n care stai e-atâta de departe?

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: