Eduard Bucium

Iarna asta

Îmi pare iarna asta o străină
Cu zâmbet ştirb şi mantie de ceaţă
Cerşind din poartă-n poartă nişte gheaţă
Să-şi oblojească trupul în ruină.

Îmi pare iarna asta un Ajun
Atins subit de-o maladie rară,
Copil al nimănui, dormind pe-afară,
Chircit printre colinde de Crăciun.

Îmi pare o logodnă, iarna asta,
În care verighetele-s în glod
Şi despărţiţi de-o apă fară pod
Cei doi îşi plâng destinul și năpasta.

E tulbure, lutos și fără viaţă–
Pe-un mal e toamnă, pe-altul primăvară
Iar mirii au uitat demult să ceară
Credinţă, și ninsori, și pod de gheaţă.

Îmi pare iarna asta ca o mască,
Infectă, și absurdă, şi hilară
–O premoniţie despre o primăvară
C-un Paşte trist şi rece, fără pască.


27 decembrie 2020

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: