MIROASE TIMPUL…
Florentina Savu
Miroase timpul a durere,
Miroase-a multă suferință,
Mă doare mult a sa cădere,
Mă doare orice umilință!
Suspine cad pe-alei de visuri
Și lacrimi se scurg râuri-râuri,
Nu-mi plac acele compromisuri
Care ne pun viața în juguri!,
Ne ștrangulează viclenia,
Ajunsă la rang de valoare,
Să-ngenuncheze România,
S-aștearnă pe-al ei chip paloare!
Un pod de flori îmi țes pe gânduri,
Să trec peste dureri și spaime,
Să uit de suspine și plânsuri,
Să scap de-acel iz de miasme!
Sunt bob de tină, n-am putere
Decât să-mi urnesc fantezia,
Să fiu martoră la durere,
La cum se pierde România…
Cu tușul vorbelor mă îmbăt
Și, amețită, trec prin lume,
Inima îmi zace în omăt,
Valul tristeții-mi face spume!
În țara mea vreau doar mirosuri
De zâmbete de fericire,
Mi-e silă de acele „rosturi”
Ce n-au parfumuri de iubire…
Cred cu tărie-n revenirea
Valorii în matca firească,
Nu cred că a murit menirea
De-a fi stăpâni în țara noastră!
Redactor șef Camelia Boț
