Dulcele meu oftat
De voi pleca-n curând
să nu-i lași să mă-ngroape,
iar viermii morții negre
să nu-i lași să m-atingă,
prefă-mă-n praf de stele
iar marea să mă poarte,
pe algele ce-n mare
plutesc azi în derivă…
Ori lasă-mă să zbor,
alene,
lângă fluturi…
Mă vor purta știu bine,
pe aripi, până-n zori,
iar vântul cel sălbatec
mă poartă-n patru colțuri
mă-mprăștie în zare…
și-apoi
mă lasă încet,
pe aripi de cocori.
Seara când coboară razele din lună
să-ți mai aline dorul
cel veșnic însetat
te voi privi din stele
și-n loc de noapte bună
tu vei simți aievea, dulcele meu oftat…
Autor: Daniela Damian
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 