Daniela Damian

Dulcele meu oftat

De voi pleca-n curând
să nu-i lași să mă-ngroape,
iar viermii morții negre
să nu-i lași să m-atingă,
prefă-mă-n praf de stele
iar marea să mă poarte,
pe algele ce-n mare
plutesc azi în derivă…
Ori lasă-mă să zbor,
alene,
lângă fluturi…
Mă vor purta știu bine,
pe aripi, până-n zori,
iar vântul cel sălbatec
mă poartă-n patru colțuri
mă-mprăștie în zare…
și-apoi
mă lasă încet,
pe aripi de cocori.
Seara când coboară razele din lună
să-ți mai aline dorul
cel veșnic însetat
te voi privi din stele
și-n loc de noapte bună
tu vei simți aievea, dulcele meu oftat…

Autor: Daniela Damian

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: