CÂTE TOAMNE?!!…
Universul meu acum este strâmt, închis, mă strânge,
Stau în casă și privesc cum din nouri toamna plânge,
Frunze smulse de pe ramuri sunt purtate-n sus de vânt
Fac spirale-n zbor de fluturi, cad răpuse la pământ,
Se aștern pe drum și-astupă colbul care mă omoară
(Nici nu știu când e mai mult…de e toamnă, de e vară),
Ca săgețile prin aer zboară fulger rândunici
Și se strâng apoi în stoluri, pleacă toate de pe-aici…
Pleacă și privighetoarea, mierla nu-mi mai cântă-n parc,
Doar o râmă, după ploaie, se întinde ca un arc.
Fug, se-ascund de frica iernii vietățile…O, doamne!…
Azi sunt tristă, stau la geam și îmi număr…câte toamne?!!…
Ica Gărgălie, 11 septembrie 2018
Redactor coordonator: Florentina Savu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 