TRUBADURUL
~VIO STERIAN~
Eu am aripi de piatră, dar în suflet iubesc,
tot ce-a trecut prin mine din calvarul lumesc.
Nu-mi deschide aripa, e din piatră, nu pot!..
…dar lăuntru-mi v-adună cu iubire cu tot
și din ieri și din azi și din mâine voi strânge
lacrima slovei din fântâna ce-și plânge
neputința de zbor și cuvântul firesc…
amalgamul de gânduri ce în versuri vorbesc…
Mă așez pic de ploaie-n rumeneala de-obraji
și vă susur poeme-n vatra serilor calde,
mă topesc fulg de nea în palma multor iubiri
și mi-e versul balsam pe sub triste priviri…
Dintr-un dor de citit mă transcriu în cuvânt
și vă țin de urât ca o boare de vânt
ce v-adună în suflet nostalgii, amintiri,
într-o noapte când cerul e orfan de sclipiri.
Mi-e tiparul departe, scriu iubirea ,,de mână”
în coperți virtuale… poezia mi-adună
sentimente, iubiri și o mie de stări…
…un ecou ce mă cheamă dincolo de zări…
Când mă-mbracă în versuri boarea de vânt,
mă transform pe hârtie în albastrul cuvânt,
mă dau prada răstignită amanților Muzei,
o fărâmă de vorbă într-un vârf de condei.
Mi-e aripa de piatră, dar spre voi vreau să zbor,
versul scris de un suflet cu cerneală de-amor,
dintr-o cupă de Liră șoaptele îmi vorbesc,
iubitorii de versuri la popas îi poftesc,
mă sfărâm în cuvinte și m-adun în condei,
lacrima unei Muze sau poruncă de Zei.
… sunt un biet trubadur trecător care-și scrie
picăturile din suflet… într-un vers de poezie…
Redactor, coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 