Poveste
E prea uşor să pierzi tot ce-ai iubit,
Şi tot ce-ţi va rămâne-i o poveste
Pe care-o spui mereu, la nesfârşit,
Un vis urât ce nu se mai sfârşeşte…
E prea uşor să pierzi tot ce-ai avut,
Să-ţi ardă sărutarea de pe urmă,
Iar ce-ai dorit s-oferi şi n-ai ştiut
Să crească spini, când viaţa ta se curmă…
Ai vrut să strângi la piept ca să oferi
Fără să cauţi faţa nimănui…
Să dăruieşti fără nimic să ceri
Şi floarea ta şi dragostea dintâi…
Ai vrut prin viaţă majestos să treci
Şi fără nici un strop de şovăire,
Să-mparţi iubind, iubire din iubire
Şi chiar de te priveau cu ochii reci
Să le arăţi că celălalt obraz
Ţi-e testamentul corbilor flămânzi,
Când jugul apăsând al tău grumaz
Devine car de foc pentru cei blânzi…
Puteai să-ţi porţi cu tine şevaletul
Atât de magic, să-ţi pictezi fereastra,
Să nu mai simţi tristeţea şi regretul
Că n-ai schimbat nimic pe lumea asta,
Dar ai ales să zbori urcând calvarul,
De stupul tău iubit tot mai departe.
Şi-n loc sa-l strângi, ţi-ai răspândit nectarul,
Iubirea ta de viaţă şi de moarte…
Iar tot ce-ai ars în lume se sfârşeşte
La focul stins, când fumul se frământă,
Şi tot ce mai rămâne-i o poveste
Din care zilnic, clopotele cântă…
Redactor coordonator: Mirela Cocheci
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 