Gheorghe Avram

Destin
( Sonet )

A încercat să mă prevină cu versu-i de mătase,
Cu vorbele-i blajine şi crinii albi ai fanteziei noastre
Dar, plăsmuita noapte coborâse peste noi din astre,
Iar tânăra fantasmă cu-nsufleţirea sa mă îmbătase.

Ca un teren ţinut în Cartea funciară şi-n Cadastre
Al ei eram deja, căci drepturi de la mine căpătase
Fiind sedus. Nici n-am băgat de seamă că flirtase
Cu mine, ca şi c-un tânăr bântuit cu lebede albastre.

Degeaba eu în ochii mei verzui îi aţinusem paşii
Şi mângâiam struna chitarei ca un nebun de poezie
O serenadă în re major, de mă-ascultau şi naşii

Să afle, dacă, în ’cel cântec eu am rostit vreo erezie,
Căci ea, călugăriţa, îmi luase pradă capul şi urmaşii
Şi, mă strângea în laţ. Ţineam pe umeri, oare, uriaşii?

GHEORGHE AVRAM, S. d., 12-02-2022, 107.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: