Marian Florentin Ursu

TREN DE NOAPTE

de Marian Florentin Ursu

*

A mai rămas iubire, a mai rămas şi moarte,
A mai rămas ecoul, am mai rămas şi noi,
Biletul de adio la un final de carte
Și-un tren ce se nu se-ntoarce vreodată înapoi

Când marii singuratici în primăvara rece
Se –ascund adânc în sine de teama vreunui nor,
O umbră–ngenunchează când alta vrea să plece
şi-un felinar în gară a îngheţat de dor

Când ochii se sfărâmă în limpezimi de piatră
În zarea fără capăt, pe drumul ocolit,
Se sinucid speranţe pe-o linie ferată
În aşteptarea lungă, cam cât un infinit,

Dar nimeni nu-i acolo în depărtarea surdă,
La capătul de linii, în ştersul anotimp,
Doar marii singuratici prin gara muribundă,
Suscită o iubire la margine de timp,

Luminile sunt stinse-n oraşe ferecate
Și idealuri frânte se clatină pe culmi,
Mai trec nişte destine cu trenul cel de noapte,
Prin cea mai veche gară, ce-mparte două lumi

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: