Cât înseamnă…
Când înseși toamne cad în agonii,
iar drumul sorții-mi pare mai străin,
apusuri reci și brumele târzii,
mă fac să simt că timpu-i mai puțin.
Cândva purtam doar primăveri în gând,
parc-a fost un ieri, sau cine știe,
îmi văd iubirea și te văd râzând,
credeam atunci că totu-i veșnicie.
M-am zbătut ca valurile mării,
făr-a simți cum totu-i trecător,
astăzi stau pe banca întâmplării,
cu sufletul cuprins de-un aprig dor.
Multe ne-au rămas potop de vise
și buzele au parcă gust de toamnă,
câte mai rămân poate nescrise
și-o viață oarecare, cât înseamnă…?
Redactor: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 