Daniela Damian

Prea devreme trecut…într-un mâine prea greu…

Of…mă doare prea tare tăcerea ta mamă,
năframa cea neagră pe creștet mi-am pus
pașii mi-i duc pe aleea unde visele nu-s,
iar durererile mușcă din suflet cu teamă.

Norii pufoși se-adună în zori ca de foc
Dumnezeul meu râde, nu știe ce-i cer
îngerul-ți plânge-ntr-un colț rupt de cer
bătălia cu viața-am pierdut…jucând la noroc.

Credeai mult în noi, când ziceam că tu poți
munții de piatră să-i muți din loc dacă vrei
și-n ochii tăi verzi ne vedeai pe noi trei
cum trișam, viața ta o trăgem iar la sorți…

Îngerii nopții-n miez de zi te-au furat
ți-au promis că e bine, negreșit au mințit
ai stiut c-ai să mergi doar în raiul vestit
și-ai uitat chiar de noi…cei cu suflet curat…

Dorul de tine mamă ne-a făcut mai tăcuți
și…încă lacrima frige pe obrajii prea fini
rătăcim printre gânduri ce nu poartă vini
și n-am vrut ca durerea din noi s-o asculți…

Plecarea ta grăbită o vom plânge mereu…
prea devreme trecut într-un mâine prea greu…

Autor: Daniela Damian

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: