Doina Moritz

Mai știu…

Mai ştiu să-mi fac din ziuă o mirare
Și să m-adun din propria cenuşă,
Să plec genunchiul, chiar să cer iertare,
S-ating cu tâmpla colțul de la ușă.

Mai știu să-mi cos pe borangic şiraguri
Din perle ce pe gene se adună,
Să trec cu pas întins poduri și praguri
Sorbind puteri din lacrima de lună.

Mai știu să-mi leg de suflet o speranță
Cântând iubirea la hotar de vrere,
Chiar să o plâng cu zorii-n dimineață
Și să mă-nchin când inima o cere.

Mai știu să-mi oblojesc aripa frântă,
Cu amintiri să-mbrac nude sertare
Și să zâmbesc când păsărele cântă
Îngemănând iubirea la hotare.

Mai știu să-mi port prin fluvii făr’ de maluri
Pasul și şoapta de tăcere ninsă,
Să mă adun când rătăcită-n valuri
Lumina zilei mi se-arată stinsă.

Mai ştiu să-mi strâng la piept clipa rănită,
Albastrul să mi-l cern peste maramă
Și să rămân de dor încremenită
Când trenul meu se-opreşte iar la vamă.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: