Mai știu…
Mai ştiu să-mi fac din ziuă o mirare
Și să m-adun din propria cenuşă,
Să plec genunchiul, chiar să cer iertare,
S-ating cu tâmpla colțul de la ușă.
Mai știu să-mi cos pe borangic şiraguri
Din perle ce pe gene se adună,
Să trec cu pas întins poduri și praguri
Sorbind puteri din lacrima de lună.
Mai știu să-mi leg de suflet o speranță
Cântând iubirea la hotar de vrere,
Chiar să o plâng cu zorii-n dimineață
Și să mă-nchin când inima o cere.
Mai știu să-mi oblojesc aripa frântă,
Cu amintiri să-mbrac nude sertare
Și să zâmbesc când păsărele cântă
Îngemănând iubirea la hotare.
Mai știu să-mi port prin fluvii făr’ de maluri
Pasul și şoapta de tăcere ninsă,
Să mă adun când rătăcită-n valuri
Lumina zilei mi se-arată stinsă.
Mai ştiu să-mi strâng la piept clipa rănită,
Albastrul să mi-l cern peste maramă
Și să rămân de dor încremenită
Când trenul meu se-opreşte iar la vamă.
Redactor: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 