Muzei mele
Îmi ești Muză și iubită
Îmi ești vis și fantezie
Îmi ești inima mea frântă
Ce-ți aparține numai ție.
Din zori și până în noapte
Gândul meu e doar la tine,
Însă tu îmi ești departe
Oare îți e dor de mine?
Cu chipul tău ce-l îngeresc
Și-atât de multă noblețe
Cum oare să nu te-ndrăgesc?
Cu atâta frumusețe !
Ești parfumul din grădină
De la flori înmiresmate,
Tu îmi ești a mea Regină
Ești și visul meu din noapte
Știu că ai sufletul pustiu
Și tânjești după iubire,
Iar că îți voi reda o știu
Dreptul tău la fericire!
Însă calea nu-i ușoară,
Este plin de spini și glod,
Să te iubesc, este doară
O viță fără nici un rod.
Și sunt inundat de gânduri,
Oare ce cale să aleg?
Ca o floare dintre rânduri,
Ce-a aleasă, să o culeg.
Și să îi ofer iubire
Apoi s-o strâng la pieptul meu
Și un strop de fericire
Să-i dăruiesc mereu, mereu.
Redactor: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 