O întreb pe viață.
O întreb pe viață.
Parcă un sfat i-aș cere.
De ce-și schimba fața, Păcală Pepelea.
Când își spun brașoave,
trecând prin vâlcele.
O întreb pe viață,
cum așa se poate!?.
Că pe timp de pace, râul schimbă soarta.
Verde este gliea, cântă Ciocârlia.
Înverzit e crângul, și văzduhul cântă.
Limpezi, pe cer sânt norii, se întorc Cucorii.
Ce vrumoasă-i breasla, ploaei ciobanească.
În verdea toloacă, turme de mioare pasc din earba moale.
Pe la munți sub puoale.
O întreb pe viață, cum așa se poate.
Că petimp de pace, omul rău își face.
Azi trecu-i prin Codru.
Și vazu-i eu falnici, stejarii, brazii și arțarii.
Cum le cântă vântul, prin frunze și ghinde.
Îi alină în zbucium, cântul de ciocârlii și de pitulice.
În poiana verde, bine asternută.
Crește romanița, parcă-i zugrăvită.
La început de vară, tot e ca în balade.
Mii de buburuze, se plimbă în iarba pe frunze.
Jos la Prut pe baltă.
Pescărușii, Bâtlanii vânează prin stuf și papură.
Că se zbate Crapul, când icra își lasă.
O întreb pe viață, spune, el mai poate!?.
Că mii de mirare, o fi așa oare.
Nenelui să-i placă, coșcele ce-s goale.
Dragă și frumoasă, lăsându-i gura sacă.
Dornic s-o iubească, pe frumoasa doamnă.
Ba, ea fi ghiocul, iubește cu ochiul.
Încercând, tot cată, să-i vină norocul.
Autor. I.Curleac
Redactor: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 