Mirela Butacu

FĂ, DOAMNE
Autor:Mirela Butacu

Fă Doamne, ca vântul
Prieten să-mi fie
Să-mi ducă departe
Tristeți, chiar și-o mie.
Cerul să-mi atingă
Umerii și mersul,
Prin eternitate
Să mă poarte versul.

Fă, Doamne, ca ploaia
Soră să mă cheme
Să-mi ascundă-n ape,
Lacrima din gene
Stropii de-or să cadă,
Intr-un zbucium mut,
Un suspin să-mbrace
In tonuri de-acut.

Înprumută-mi Doamne,
Din cer, o bucată
Să fac din ecouri
Degete să bată
La poarta ce-Ai pus-o
Spre plus infinit,
Să uit de cuvinte
Care m-au rănit.

Și tivește-mi Doamne,
Cu zori fericirea
Fă din zâmbet petec,
Să cârpesc iubirea
Și când va sclipi
Sabia-n cuvinte,
S-o arunci în mare,
Să n-o mai țin minte.

Prietenă fă-mă
Cu singurătatea
Toarnă-Ți peste mine
Toată bunătatea
Cerul, vântul, ploaia
De urât să-mi țină
Că în lume, DOAMNE,
Dragoste-i puțină!

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: