Eminescu
Pentru mine, Eminescu este-n fiecare zi!
Este, domnul Eminescu, însuși felul de-a trăi,
Este val de lac albastru, e miros de flori de tei,
Când, cu gene ostenite, seara, trece pe alei.
Când ascult doina bătrână, parcă îl aud pe el,
Cum adună flori de nufăr. Dorul e al lui de fel.
Și întreaga frământare a acestei lumi nebune,
Parcă tot lui Eminescu pare că îi aparține.
Toate dorurile lumii el în inimă le-a strâns.
Câte gânduri nerostite și atât de nepătruns
S-or fi dus cu el de-odată, niciodată nu vom ști!
Este domnul Eminescu felul nostru de a fi!
Eminescu este zilnic, nu de două ori pe an!
Când iubim, purtăm în suflet și-al poetului alean,
Când oftăm, în plânsul nostru sunt și lacrimile lui,
Este-n valul ce se sparge, este-n frunza plopului,
Este-n apa de izvoare și în codrul ce ne cheamă,
Eminescu e în toate, este El , de bună seamă!
Când cuprinzi cât vezi cu ochii, cum se-ntinde verde glia,
Eminescu e în toate, Eminescu-i România!
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 