
DIN PUSTIE
Trăiesc într-o leprozerie de cuvinte
Și nu am cum să intru în cetate
S-a terminat și leacul ce mă minte
Că moartea este încă prea departe. .
Nu-mi vedeți chipul, mâinile diforme
Ce cară-n traistă doar vânări de vânt.
Mărșăluiesc în sumbre uniforme
Leproșii în cohorte spre Cuvânt.
Am auzit că a venit Cuvântul,
O să-L aștept și eu pe trecător,
Căci știe numai cerul și pământul
Cum mă tot rog să-nvăț și eu să mor.
Pe Calea Robilor eu sunt sărmanul
Cel tâlhărit afară din cetate…
Mă duse pe asin samariteanul
La hanul cel de dincolo de moarte.
Cu vin spalase rănile pustiei
Și urma caravanei ce-mi trecuse
Prin valea umbrei morții. Veșniciei,
Albit de mine, Domnul meu mă duse.
Georgeta Rada
17 ianuarie 2023
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Superb om, superb cuvânt!
ApreciazăApreciază