La pioggia
Osservo le nuvole,
Ricamo di cielo.
In un attimo
l’azzurro diventa grigio.
Fulmini attraversano
il sottile ricamo.
E piove.
Piove sul mio volto cupo,
piove sul mio corpo tremante.
Sento le gocce scivolare
verso la mia anima,
lavare le sue sofferenze,
le sue emozioni negative.
Piove.
Le gocce riempiono i miei passi
cancellano quel passato che mi pesa,
aprono porte verso un futuro migliore.
Piove.
Sotto la pioggia scivola via il male,
cedendo il posto al bene.
Piove.
La pioggia, la mia gioia.
Ploaia
Observ norii,
broderia cerului.
Într-o clipă
azurul devine gri.
Fulgerele trec
prin broderia fină.
Și plouă.
Plouă pe chipul meu trist,
plouă pe trupul ce-mi tremură.
Simt picăturile alunecând
înspre inima mea,
spălând suferințele ei,
emoțiile negative.
Plouă.
Picăturile umple pașii mei
ștergând acel trecut care mă apasă,
deschid porți către un viitor mai bun.
Plouă.
Sub ploaie răul alunecă
cedând locul binelui
Plouă.
Ploaia, e bucuria mea.
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 