
Cântec de Lumină
– Mira Minu-
Ia-mă de mâna,
Suflet al meu,
și du-mă
în zări nevăzute de ochi,
pictate în umbră
cu dor de Lumină
arzând și cântându-i
domol, deslușit,
pe un umăr uimit
de trăiri, de prezent,
Frumuseții din urmă!
Ia-mă la tine,
Suflet călit și clădit
în nopți cu furtună
și-n zile de jar
întărite de vină,
căci nu aveau habar
de vreo piatră zburând
și căzând
pe o inima lină
și deschisă la tot,
nepăstrând pentru ea
niciun rod, niciun bob,
dăruind și iubind
cât putea!
Ia-mă la tine,
Suflet trezit și smerit
de-ntâia Lumină!
Ia-mă iarăși
de mână și hai,
cu puteri ca din rai
să te-nduri
făr’ de jind să le dai!
Și suind pe un nor,
fie-ți dulce și dor
de o stea
neajunsă de gând,
neatinsă de timp,
doar de tine
ajunsă, atinsă,
de-ai vrea!
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Redactor șef: Camelia Boț


Un gând despre „Mira Minu”