Străbunii noștri
Străbunii noștri n-au sfințit cuvântul
În resemnări stupide,fără vlagă,
Au smuls văpaia focului întreagă
Dar n-au vândut credința nici pământul!
Străbunii noștri n-au trecut prin viață
Fără să-și cânte dorul lor de țară,
Ei s-au născut murind, a doua oară
În lupta lor fecundă și semeață…
Au adormit străbunii și părinții,
S-au frânt necunoscuți și fără groapă.
Dar veșnicia lor încă mai sapă
Cu degete străpunse și cu dinții…
Străjeri umili și dincolo de moarte,
Nerisipiți din glia spulberată
Păstrată pentru noi din tată-n tată,
Privesc cum moștenirea lor se-mparte…
Au preasfințit demult pământul țării,
Păzesc cu umbra lor pe câte-un zid,
Din prăbușiri corole se deschid
Și-n taină ne vor fi judecătorii…
Nu vor pieri străbunii,niciodată,
Prinosul lor de sânge-i veșnic viu,
Din moș în tată și din tată-n fiu
Gorunu-i înfrunzit încă odată!
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 