Casa din ceruri
Copila se arată în visul nestins
de când întunericul a întredeschis
o rază curată, pribeagă, de soare
peste ramuri și frunzișuri pictată
de ploaia vremelnică, a norilor șoaptă.
El stă în ascuns –
neatins, nemărginit, nepătruns.
Rochia ei răcoroasă solară,
din mătăsuri și lumina de vară,
precum aripa străvezie și clară,
în rugă coboară seară de seară,
împreună cu crestele munților senini,
spre toate piscurile din rădăcini.
Îl așteaptă să ducă în noapte
potirul de ape netulburate.
Dar văile-s pustii în amurg,
iar albul firului de cenușă adus
se preface în firul de rouă și dor
odată cu cântecul amintirilor.
Departe, „ÎN VALEA DE CENUȘĂ
E-UN LAC CU APĂ VERDE”, apă vie,
potirul ei se va umple ușor
ca un inel de logodnă odihnind
bulgării de pământ din pridvor
pentru casa din ceruri, veacul viitor.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 