Constantin Mosor

ÎN VIAȚĂ E NEVOIE ȘI DE VÂNT

Se scuturară florile de măr!
E alb pe jos de parcă zici c-a nins!
Nu ăsta e sublimul adevăr!
Vântul nu le zburase dinadins!

Nu-i vina lui! El are niște legi,
Legi care nu sunt scrise pe pământ!
Tare m-aș bucura să înțelegi
Că-n viață e nevoie și de vânt!

Și florile de măr și de cireș,
Oricât ar fi copacul lor de plin,
S-așază pe țărână, ca un preș!
Așa e soarta lor! Trăiesc puțin!

Ieri, mărul meu fusese plin de flori!
Doar una stă cu fața spre apus!
Și vântul e sărac! Adeseori!
Nu are scări s-ajungă-așa de sus!

Din câte flori se scuturară, rod
Nu toate au lăsat în urma lor.
Frigul le-a pus speranțele în pod!
El a ucis copiii florilor!

Dar nici pe el nu-l duceți la proces
Nu are calitatea de „pârât”!
Când florile în ramuri nu se țes,
Frigul din noi, doar el le-a omorât!

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu