Vânătorul
Ai poposit o clipă în gândul meu albastru,
Un munte-și strigă zarea, râvnind un infinit,
Tu , vânător de nimfe, cu sufletul sihastru,
Din care veșnicie, de unde ai venit?
Apusuri violete am petrecut în taină,
Era o nebunie și m-apăsa cumplit
Această ne-mplinire, purtam o altă haină
În toamna vieții mele…În suflet mi-ai cioplit.
În stânca ce crescuse, icnind printre izvoare,
Tu ai făcut lăcaș, cu sete de lumină,
Sărutul tău e foc în gheața ce mă doare,
M-ai înflorit, voinice, dar nu mai am tulpină.
Erai un vânător, eu, ciută rătăcită,
În crângul unde cerul a coborât poieni,
M-ai prins la liziera dintre un veac și-o zi,
Și-a nins atunci albastru și au căzut troiene.
M-ai nimerit la tâmplă și-a ars o primăvară,
Și-n inimă un glonț a-ngenuncheat o lume,
Au ars atunci copacii și, pentru-ntâia oară,
O lacrimă de-a mea a înghețat în brume.
N-a mai rămas nimic, ai pârjolit visarea…
,,ÎN VALEA DE CENUȘĂ E-UN LAC CU APĂ VERDE”,
Unde mi se adapă durerea și uitarea,
În crângul meu albastru, iubirea mi se pierde.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 