Rugi spre-naltul cer
Un vuiet se aude pe cerul de cărbune,
Cad sute de săgeți, în ropote , pe strune,
Lumea-i de valuri plină iar noi privim spre Sfântul
Căci trăsnete aprinse înconjură pământul.
Din infinit se-așteaptă doar zile însorite,
Dar totul se strecoară prin ochii unor site,
Se cern păcate și minuni promise în deșert,
Se flutură minciuna ca pe un lucru cert.
Privim cu disperare, cu rugi spre-naltul cer
Să liniștească fiara ce flutură-n eter,
În tihnă să se-ncingă o horă a bucuriei,
Să fie tot pământul stăpânul reveriei…
O lume cu războaie nu poate să zâmbească,
Nu poate să primească iubirea omenească,
Se scaldă-n întuneric, în lacrimi și în chin,
Iar sufletul se-ncarcă prea iute cu venin.
Ne trebuiesc speranțe și visuri împlinite,
Să ne ferească cerul de inimi împietrite,
De minți întunecate care pornesc furtuni,
În codru să se înalțe mulțime de goruni…
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 