Mira Minu

Năzuinţă

M-am întâlnit cu un surâs…
El tocmai înflorise din uimire,
era atâta început în el
şi nu se năpustea
spre devenire.
M-am liniştit şi eu
într-o secundă mică,
mică de tot,
ca o comoară
dusă de-o furnică,
într-un firesc, fără efort.

Dar știi cum e?
Ca o impresie pură
şi spontană,
că ne călim
nu doar murind,
dintr-o poveste
spusă de-o bunică,
înţelepciuni duioase făurind!
Am ascultat cu ochii
limpeziți de-un soare nou,
de rouă şi iubire,
m-am învelit apoi cu lumea
nebună dar perfectă
în neştire.

E dorul de copilărie,
de o poiană
de-o poveste,
dar şi mai tare de bunică!
Și când mi-e tare dor…
e uimitor,
nu mai am nicio frică!
Mă sui în car de foc măiastru,
mân licuricii de albastru,
ajung cu-așa iuţeală,
prin rupere de timp,
într-un alt astru,
năzuind.

Imperiul verii
– Mira Minu-

Serenade sorb seninuri din secunda nemuririi,
Cad in așternuturi sfinte, de atâta vrajă, mirii…
Liniștea se-adună-n tomuri de poeme infinite,
Nicăieri nu pot pătrunde negurile învrăjbite.

Tremură un vis pe-o roză, c-a uitat să se închine
Nopții, care-și află sensul în chiar ziua care vine…
Sinele mi-l iau de mana și colind cu el prin lanuri
De maci mândri si zefire, astăzi nu vom face planuri!

Astăzi nu mirăm apusul de atâta floare rară,
Ci de haruri prinse-n brâuri, care-n hore ne -nconjoară!
Nicio mană nu se-ndură să ne cotropească linul,
E o veșnicie-n sâmburi… În altar și-așteaptă vinul.

Fericiri aleargă-n salturi și se tăvălesc prin vară,
Nicăieri nu sunt oprite, dintr-un rai îsi fac o țară!
Fericirile sunt visuri prinse-n roua împlinirii
Și sunt flamuri arzătoare în oștirile iubirii!

Ar mai fi de spus noianuri cu povești de strâns în snopuri,
Dar de clipa care cântă și tot vine în galopuri,
Mă sfiesc… dar tot m-apropii ca de o comoară dulce…
În hamac de albastrele îi fac loc, doru’ să-mi culce.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț