Lucica Mocanu

Tăcerea culorilor

Prin porii nopții, 
s-a furișat înserarea, 
răsfoiește filele somnului, 
retușează întrebarea, 
mâzgălește mirarea.

Mai curg ecourile verii, 
cu poamele date-n pârg, 
mai curg ecourile primăverii, 
cu mugurii clipind pe altoi; 
toate mai curg pe tâmple, 
în flori de iasomie văruite.

Fluturii nu-și mai găsesc aripile, 
prin jocul de umbre din zări, 
urcând, ciocârlia falsează, 
când soarele e furat de nori. 
Se-ntinde Deșertul Namib, 
se îmbrățișează două pustiuri; 
peste sălbăticia din nisipuri, 
crinii nu-i mai pun nimb.

Epilogul ploii nu mai e-n culori, 
nu mai râde roua 
pe cenușiul din flori; 
cad notele viorilor de pe strune 
și desenez lumea mea 
numai în cărbune.

Drumul luminii s-a îngustat, 
tot mai mulți copci rămân în urmă, 
din cenușa lor se naște 
răsăritul altei lumi –
simt foșnetul nebuniei 
din salcâmi.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu